logare  |  registrare

Statul de drept

Statul de dreptzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru mari, 11 februarie 2014
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent 
referate în categoria dată: 50
Descriere

Statul de drept

 I. Concepte generale

 

Conceptul  „stat de drept” a cunoscut pe parcursul ultimelor doua decenii o promovare neaşteptată dar şi utilă în acelaş timp. Un timp îndelungat acest concept a fost izolat, fiind accesibil doar celor familiarizați cu tainele gîndirii juridice, juristconsulții folosind acest termen pentru a prezenta toate aspectele unei teorii juridice care era într-o strînsă legătură cu socialul și politicul, teorie care aducea semne distincte statului și dreptului.

Totul s-a schimbat în anii optzeci[1], atunci cînd statul de drept se transformă într-o parte importantă al discursului politic, devine un element de ordin mondial, fiind un standard internațional după care statele lumii au început să se conducă. O mărturie a acestui fapt o aduce Constituția, legea fundamentală a unui stat, practic aici fiind fundamentate toate caracteristicile de bază a unui stat de drept.

Evoluția statului de drept de la un univers dogmatic spre o reflectare a realității aduce cu sine și diverse forme de interpretare. În prim plan statul de drept rămîne a fi un fenomen de ordin ideologic, fiind imposibilă aplicarea perfectă a tuturor principiilor generate de acest concept în realitate. Este folosit pe arena politică ca argument al autorității în stat, fiind din păcate utilizat în foarte multe discursuri politice cu tendința de a acoperi diferite semnificații.

Statul de drept,  din punct de vedere istoric este privit ca o etapă care a determinat apariția statului modern în Europa Occidentală, B.Barret-Kreigel a evidențiat într-o cercetare de sociologie istorică, originile statului de drept și anume s-a referit la monarhia absolutistă , aceast tip de stat se sprijinea pe supunerea față de drept, statul monarhic funcționînd pe baza legii, vizînd limitarea puterii, mai apoi statul de drept a căpătat o formă de existență mai largă bazată pe liberalism și ideal democratic. Alți autori privesc conceptul de stat de drept ca pe o tautologie, deoarece, spun ei, statul în calitate de organizare politică rezidă dintr-un proces de juridificare, deci acesti doi termeni sunt practic un tot întreg.

Pentru a aduce lumină asupra formelor vagi pe care statul de drept le poate acoperi, a fost fundamentată Teoria statului de drept, care a apărut în cadrul juridicului ca o necesitate de a sistematiza și forma în cele din urmă dreptul public. Încă de la început au existat mai multe concepții și explicații referitor la statul de drept:

*  Statul de drept ca formă de organizare politică efectuată cu ajutorul dreptului.

*  Statul de drept supus dreptului.

*  Statul are un sistem de drept cu atribute proprii.

            Toate aceste versiuni sunt veridice și într-o anumită măsură existente în cadrul fiecărui sistem de drept al unui stat, însă dreptul în stat nu a fost și probabil nici nu va exista fără anumite implicații politice. În multe țări al spațiului european sec. XX, statul de drept este conceput ca un tip particular de stat, care este supus unui regim de drept, puterea în stat fiind utilizată doar prin mijloace autorizate de ordinea juridică în vigoare. În epicentrul teoriei statului de drept se află deci principiul conform căruia organele statului își exercită activitatea doar în baza unei abilități juridice instituită și respectată în cadrul statului. În măsura în care organele statului există pentru a asigura respectarea normelor juridice superioare, statul de drept tinde să formeze un tablou formal al ierarhiei normelor. Teoria statului de drept urmărește în prim plan supunerea administrației față de drept, acea supunere trebuie să fie garantată de un control jurisdicțional care trebuie să fie exercitat de un judecător ordinar s-au de tribunale speciale. Tot odată în baza acestei teorii Legea trebuie să se subordoneze față de constituție, Parlamentul trebuie să-și exercite atribuțiile fixate în cadrul Constituției. Teoria statului de drept solicită ca pe lîngă faptul că statul este condus de către drept, acesta trebuie și să fie supus dreptului.

 

  1.    II. Statul de drept

 

Conceptul statului de drept așadar a cunoscut mai multe definiții, elaborat mai întîi în Europa continentală la sf. sec XX de către doctrina juridică germană, apoi doctrina franceză „Etait de droit”, pentru ca mai apoi să se generalizeze sub diferiteterminologii a fiecărei limbi. Însă izvorul de la care a plecat teoria statului de drept este filosofia kantiană care face referire la societatea civilă, unde fiecărui individ îi sunt garantate drepturile naturale.

      Astăzi statul de drept este un concept politic și juridic, care definește forma superioară a regimului democratic, bazat pe supremația legii în stat, separarea puterii și colaborarea acesteia, respectarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După H. Kelsen statul de drept reprezintă o ordine juridică centralizată, cu trăsături definitorii:

*  Organele administrației și justiției se supun unui cadru legal care este construit de parlament, care este ales de către popor, unde există sau nu un șef de stat care se plasează în fruntea guvernului.

*  Membrii organului executiv sunt responsabili de actele lor

*  Tribunalele sunt independente, garantul anumitor drepturi și libertăți.

      Deci statul de drept este statul în care puterea a fost cucerită prin mijloace democratice, există o Constituție care este garantul egalității membrilor colectivității, fiecare cetățean avînd obligație de a respecta legea. Totuși statul de drept nu capătă acelaș înțeles ca și statul democratic, statul de drept fiind de fapt forma superioară a statului democratic, unde sunt pe deplin respectate principiile statului de drept, acest lucru fiind asigurat de funcționarea instituțiilor publice din stat. Principiile statului de drept sunt acele semne metodologice după care este construe un stat, în opinia lui Tudor Drăganu statul de drept are următoarele principii:

  • Principiul drepturilor și libertăților naturael ale fiinte umane. Statul nu este valoarea supremă, ci individul. Constituția italiană a lui Mussolini stabilea „Statul este totul, individul nimic”[2], acesta ar fi un clasic exemplu unde umanul este pus pe ultimul loc, statul avînd supremație absolută, individul este lipsit de libertăți.
  • Principiul filosofic al drepturilor și libertăților naturale ale ființei umane, principiu care vine să completeze cu ideia, ca de la existența sa, omul are a drepturi și libertăți, care nu sunt prescrise de stat, oricare are fi forma de guvernare, regimul politic sau forma de organizare a acestuia. Aceasta ar însemna că statul este limitat de tot ceea ce este natural în drept.

 

     Petru ca un stat să poată fi numit un stat de drept acesta trebuie să întrunească cîteva condiții de bază, și anume:

  • Un nivel de cultură juridică a populației.
  • Democrație.
  • Valori general-umane respectate și valorificate în societate.

Conform Constituției Republicii Moldova Art.1(3)[3], Republica Moldova este un stat de drept, democrat, unde drepturile și libertățile omului sînt valori supreme și sunt garantate, însă realitatea juridică e alta, o cauză de cele mai multe ori utilizată a nerespectării a acestor condiții ale statului de drept fiind „perioada de tranziție” pe care republica noastră o traversează.

 

Fundamentele statului de drept.

      Statul de drept are următoarele fundamente:

  • Fundamentul normativ juridic, care implică unirea dreptului și al legii, pentru a putea fi adoptate „legi de drept”[4], care vor funcționa peprincipiul legalității și ordinei legale. Legalitatea reprezentînd libertatea de acțiune în stat în limita legii, iar ordinea socială fiind rezultatul acestor acțiuni.

Legalitatea-implică:

-          Universalitatea legalității, adică toți sunt egali în fața legii.

-          Unitatea legalității, presupune o forță legală a legilor pe teritoriul statului.

-          Supremația legii în stat.

-          Unitatea legalității și oportunității

-          Legătura indisolubilă a legalității și culturii, implică intemeierea legalității pe cultura juridică.

-          Inevitabilitatea răspunderii juridice.

-          Controlul realizării legilor,controlul constituțional al legilor prin organe[5] specializate.

Legalitatea reprezintă în fapt metoda principală prin care cu ajutorul actelor juridice și instituțiilor juridice din stat este instaurată ordinea legală.De aici de fapt și pornesc principiile de bază ale dreptului și cerințele legalității. Cu toate astea, cele doua nu se suprapun ci, mai degrabă, cerințele legalității sunt acele instrumente de implimentare în realitatea juridică a principiilor generale a dreptului, echitatea, justitția, umanismul.

  • Fundamentul individual juridic, implică caracterul de egalitate dintre cetățini și puterea publică. Altfel spus, într-un stat de drept „guvernanții”și „guvernații” trebuie să dispună de drepturi și îndatoriri egale, fapt care este stipulat și în Constituție[6].
  • Fundamentul instituțional juridic, implică acțiunile de prevenire și exludere a încercărilor de monopolizare a puterii în stat de către o singură persoană, un singur partid sau pătură socială. Prin acești factori sunt scoși în evidență fundamentele puterii de stat, separația și colaborarea puterii în legislativ, executiv și judecătoresc[7], control constituțional[8] al legalității actelor nomativ-juridice.

 

  1. Concluzie

          Pentru a face o generalizare a celor studiate în acest referat, pot concluziona că statul de drept ca concept politico-juridic întrunește toate condițiile pentru a fi denumit piatra de temelie a unui stat democratic, în care se respectă principiile generale ale dreptului, libertățile omului și se asigură o activitate legală a organizațiilor și instituțiilor publice din stat. Statul de drept vine ca exemplu pentru a scoate în evidență diferențele care există dintre un regim democratic și un regim autoritar. Evoluția istorică a statelor ne demostrează ca statul ca instituție principală a societății a funcționat în baza legilor riguroase și a perfectării structurii statale în raport cu cetățenii.

          Statul de drept, în concluzie este caracterizat ca fiind bazat pe o structurare corectă a normelor juridice în stat, pe care se bazează ordinea publică, este statul unde libertățile cetățeanului și drepturile acestuia sunt garantate expres de către stat, acesta asigurînd securitatea internă și externă a cetățenilor statului în cauză.

          În cadrul statului de drept Constituția este instituția superioară căreia i se subsumează alte legi și norme, care activează pe bază principiului legalității și pentru a instaura ordinea legală în stat. În cadrul statului de drept, Constituția este o expresie a cetățenilor care reprezintă puterea populară, statul de drept deasemenea dispune de mecanisme democratice de control care asigură conformitatea normelor inferioare cu cele superioare, puterea politica a statului într-un stat de drept este exercitată folosind forța argumentului și în nici un caz argumentul forței.

           În epoca contemporană statul de drept reprezintă elementul principal al puterii politice, fiind un factor de bază ce denotă progresul și prosperitatea națiunii, or o națiune construită pe baza unui sistem de drept este o națiune dezvoltată economic, stabilă politic și bogată-spiritual.

          Tendința Republicii Moldova de a ține pasul cu principiile p care le întrunește un stat de drept este vizibilă, însă nivelul scăzut de respectare și funcționare a statului de drept este direct influiențat de o serie de factori, interni și externi. Lipsa de conștiință juridică, sentimentul de apartenență la această realitate juridică din care facem parte reprezintă doar o parte a mecanismului care a încetat să funcționeze. Vina este deseori cu succes atribuită organeor de statm nivelelor de conducere, demnitarilor de stat, etc.

      „Nu întreba ce poate face țara pentru tine, ci întreabă ce poți face tu pentru ea”(John Kennedy), este nu doar o frază memorabilă, ci un îndemn permanent la introspecție asupra rolului pe care fiecare cetățean îl joacă în folosul tării sale, și un imbold spre implicare reală.

 

Bibliografie

  1. Botnari, Elena.,Introducere în studiul dreptului: Teoria Generală a Dreptului, Presa universitară bălțeană, 2011.
  2. Chevallier, Jacques., Statul de drept, Universul jurid București, 2012.
  3. Ionescu, Mircea., Teoria Generală a Dreptului, suport de curs pentru învățămînt la distanță.
  4. Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Stat_de_drept
  5. Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Stat#Stat_de_drept
  6. Sursa: http://www.opiniabuzau.ro/index.php/opinii/15641-nu-intreba-ce-poate-face-tara-pentru-tine-ci-intreaba-ce-poti-face-tu-pentru-ea
  7. Sursa: http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Statul-de-drept-principii-de-b41692.php



[1] Jacques Chevalier, Statul de drept

[2]http://ro.wikipedia.org/wiki/Stat_de_drept

[3] Constituția Republicii Moldova, Art.1 , „Statul Republica Moldova”

[4] Botnari Elena, Introducere în studiul dreptului: Teoria Generală a Dreptului, p.73

[5] Constituția Republicii Moldova, Titlul V „Curtea constituțională”, Art.135 (1).

[6] Constituția Republicii Moldova, Titlul II, Art.16(2)

[7]Constituția Republicii Modova, Art.7.

[8] Constitutia Republicii Moldova, Art.135(1)

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com