logare  |  registrare

Adrian Maniu

Adrian Maniuzoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru luni, 11 martie 2013
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 325
Descriere

Adrian Maniu (1891-1968)


S-a născut la Bucuresti, din părinţi de origine ardeleana . Se inscrie la Facultatea de Drept (1910), dar nu profesează după luarea licenţei. Participă doar temporar la cenaclul lui Alexandru Macedonski.

Colaborează la revistele "Insula" (1911), "Simbolul" (1911), "Seara" (1913-1914), "Noua revista romana " (1914). Debutează ca simbolist cu volumul "Figurile de ceara" (1912). in 1921, intemeiaza revista  "Gandirea", impreună cu Gib Mihaescu si Cezar Petrescu. Volume de versuri: 

    "Lînga pământ" (1924),"Drumul spre stele" (1930),"Cartea ţării" (1934),"Cantece de dragoste si de moarte" (1935). "Langa pamant" este o scriere in forma heliadesca, tabloul amintind de vremuri străvechi: 

"Vechi aur picura-n galeata, ziua moare...
Un taur se ridica neagra in seara galbena mugind" ("Crucile fantanilor"). Acelasi Baragan anistoric este marcat de suiere de vant, de leganarea cumpenelor de vechi fântâni: 

"Fîntîna spanzura in slava burdufu-n parghia furcata.
Cu şarpele-n plisc, se lasa barza pe cerul de apus strivit" ("Ţara"). "Şarpele" poarta inca simbolistica pacatului biblic: 

"Lunecând de mii de ani de poveste,
Came de vis, podobita cu solzi de aur,
Jumatate femeie, jumatate balaur,
Din tot ce-a fost, si niciodata nu este". 

 

    "Târguşorul", tulburat de trecerea circului, singurul eveniment important in viata urbei, aminteste de o nava ce se scufunda, abandonata: 

"Din nimic, circul a crescut:
panza umflata pe sfori...

Gastele, cand defiland au trecut,
au putut sa vada tri-colori"("Saltirabancii"). 

Prin registrul sau liric, "Iarna" ramane bacoviana: 

"De sticla - campia inghetata.
Departe un sir de pomi despuiati
scutura chiciura luminata.

... Am ramas singur, si e atata frig,
incât aş putea să-mi strig cuvintele
ingheţînd in aer când te strig". 

Poezia "Lângă pământ" e un poem chtonic, inchinat spatiului teluric, văzut ca emanaţie a puterilor unor zei subpământeni, care, in cumpăna nopţii, işi extind stapanirea terestra şi nazuiesc catre tariile cosmice. Prima imagine şocantă este aceea a sperietorii: 

"Deschide sperietoarea, spre cer, braţe greoaie;
de dangate de clopot, lung baltile vuiesc,
se ghemuie subt gluga incinse şiri de paie,
a scăpărat, albastru, luceafăr ciobanesc". 


Este aici atmosfera lugubra a baladelor romantice neguroase, cu sunete grave, pline de misterul locurilor, care schimbă peisajul, incărcat de mari umbre şi luminat slab, "albastru", metalic, de "luceafarul ciobanesc". 


In planul terestru, mişcarea este greoaie, de care cu boi, "prea incărcate, vechi", şi "umbrosi oameni de munte", cufundaţi şi ei in umbrele telurice ale somnului: 

"Bat drum, prea incărcate, vechi care cu trifoi,
umbroşi oameni de munte, dormind, trec spre cetate,
din zeghii lung mitoase, prin somn boldind in boi.
Subt punţi de lemn curg râuri, reci zale nencetate." 

Lumea se supune unui ritual al trecerii spre arhaitate, cand din tenebre ies fiintele infernale, intr-un joc diabolic de flacari pe ascunse comori: 

"au tras cu pusca-n stele, sus, de la vii, pandarii;
morţi, paznicii si câinii au amuţit in arii;
trişti greieri la intreceri sfârsesc taraitori,
când diavolii scot limba de flăcari pe comori." 

Imaginea păgâna a acestui tablou inchide in primitivitate o lume prabuşită in sine, care işi refuza privirea spre stele.

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com