logare  |  registrare

Obiectul şi problematica filosofiei ştiinţei

Obiectul şi problematica filosofiei ştiinţeizoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru smbt, 09 martie 2013
Obiectul şi problematica filosofiei ştiinţei
134 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 56
Descriere

Obiectul şi problematica filosofiei ştiinţei

 

I. Ştiinţa ca obiect al analizei filosofice 

II. Corelaţia dintre filosofia, metodologia şi logica ştiinţei 

1. Noţiune de filosofie a ştiinţei

2. Esenţa logicii ştiinţei

3. Conţinutul metodologiei ştiinţei

III. Problema originei filosofiei ştiinţei

1. Premizele apariţiei filosofiei ştiinţei

2. Şcolile filosofiei ştiinţei în procesul de dezvoltare a acesteia

1) Concepţiiile neocantianee vis-a-vis de ştiinţă

2) Pozitivismul - prima şcoală a filosofiei ştiinţei şi etapele acestuia   

3) Empiriocriticismul - a doua etapă a pozitivismului

4) Neopozitivismul (“al treilea pozitivism) şi modificările acestuia

 

I. Ştiinţa ca obiect al analizei filosofice

          Ştiinţa constituie  o formă a conştiinţei sociale care înglobează un domeniu de activitate a cărui scop este studierea fenomenelor şi proceselor existenţei (natură, societate şi gîndire), proprietăţile şi legităţile acesteia. Ştiinţa constituie un fenomen social şi spiritul destul de complicat. Conceperea esenţei lui necesită din această cauză eforturi intelectuale considerabile. Printre problemele dificile care azi au apărut în faţa omenirii este şi aceea ce ne axează atenţia sprea analiza rolului social-istoric al ştiinţei atitudinei ei vis-a-vis de tehnică, cultură, de alte forme ale conştiinţei sociale. Rolul ştiinţei în societate permanent se schimbă, se modifică funcţiile ei. De exemplu, în programele ştiinţifice contemporane cu destinaţie spicială sunt unite într-un complex cercetările fundamentale şi aplicate, deasemenea investigaţiile în domeniul ştiinţelor naturale, rehnice şi sociale.

         Condiţiile nominalizate necesită o elaborare mai profundă a problemelor metodologice şi conceptuale ale ştiinţei, a orientării ei socioumanistice. Au loc şi alte modificări în ştiinţa contemporană atît la nivelul factorilor exteriori (cadrele ştiinţifice), cît şi al celor interni (conceptuali, metodologici etc.). Aceste transformări obligă filosofia contemporană să redobîndească profilul epistemologic şi statul social al ştiinţei, sş elaboreze o nouă Critică a raăiunii pure (Kant). Inbestigaţiile epistemologice efectuate în această direcţie vizează şi detectarea trăsăturilor specifice ale ştiinţei contemporane. Enumerăm cîteva din ele.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net