logare  |  registrare

Conceptul de politici publice

Conceptul de politici publicezoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru smbt, 15 decembrie 2012
Conceptul de politici publice
Autor: OLya
53.5 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 172
Descriere

Conceptul de politici publice

 

  Pentru a defini ce este politica publică (aşa cum am tradus de-a lungul întregului curs termenul englezesc policy) ar fi util să ne referim la contextul mai larg al ştiinţelor politice, la abordările şi la scopurile pe care, de-a lungul timpului, autorii preocupaţi de înţelegerea fenomenului politic le-au propus pentru analiza politică.

  După Thomas Dye (Dye, 1995 : 2-3) politica publică nu este un aspect nou al ştiinţelor politice: cele mai vechi scrieri ale filosofilor politici indică un interes în politicile guvernamentale, în forţele care generau aceste politici şi în impactul lor asupra societăţii.

 

  În accepţiunea iniţială centrul studiului ştiinţelor politice era reprezentat de instituţii şi structurile guvernamentale şi de compartimentele politice şi procesele asociate cu elaborarea politicii. Aceste ştiinţe politice, ce pot fi considerate "tradiţionale", erau centrate în principal pe structura instituţională şi pe justificarea filozofică a guvernelor, obiectul studiului îl reprezentau structurile constituţionale cum ar fi: federalismul, separarea puterii şi revizuirea judiciară; puterile şi îndatoririle organismelor parlamentare, prezidenţiale şi guvernamentale; organizarea şi modul de operare al agenţiilor executive şi legislative. Studii tradiţionale au descris instituţiile în care politica publică era formulată. Dar legăturile dintre aranjamentele instituţionale şi conţinutul politicii publice erau rareori explorate. Deşi această abordare tradiţională, deseori denumită instituţionalism, a fost depăşită, în ultimele două decenii ale secolului XX se constată revenirea acestui tip de analiză sub forma neo-instituţionalismului pe care îl vom trata pe larg mai jos.

 

  Reducerea rolului abordării instituţionale în analiza politicii s-a datorat apariţiei şi dezvoltării ştiinţelor politice "comportamentale" (aşa cum este tradus termenul englezesc de behavioral political science) moderne, care se concentrau, în principal, asupra proceselor şi comportamentelor asociate guvernământului (Dye, 1995 : 3-4). Originea acestei abordări se găseşte în dezvoltarea aşa-numitelor ştiinţe comportamentale care consideră că este necesară studierea comportamentului politic prin utilizarea de metode cantitative, rezultând o ştiinţă politică empirică. Unii autori fac diferenţa între behavioralism (termen care ar putea fi tradus prin comportamentalism) ca abordare ştiinţifică a studierii politicii şi administraţiei şi behaviorism (termen care ar putea fi tradus prin comportam entism) care este un curent în psihologie ale cărui baze au fost puse de John Watson (vezi în acest sens The Dictionary of Political Analysis, Jack Plano, Robert Riggs, Heleana Robin, ABC-CLIO). În lucrarea de faţă vom folosi termenul, deja încetăţenit şi la noi, de behaviorism pentru a denumi curentul din ştiinţele politice, termen care este folosit în majoritatea lucrărilor ştiinţifice.

 

  Tranziţia de la ştiinţele politice tradiţionale la ştiinţele politice comportamentale se face treptat, în anii 1920 Charles Merriam a pus fundamentele unei ştiinţe politice bazate pe concepte şi metode de lucru provenite din sociologie şi psihologie (vezi în acest sens Enciclopedia Blackwell a gândirii politice - Miller, 2000 : 719 - 730) . În anii 1950 începe "revoluţia behavioristă" ce va deveni principalul curent de gândire în ştiinţele politice în anii 1960. După cum se poate observa cu uşurinţă este perioada în care ştiinţele naturii se dezvoltă, iar aplicarea metodelor derivate din acestea duc la apariţia unor domenii complet noi cum ar fi, de exemplu, cibernetica. Adepţii acestui curent susţineau că metodele ştiinţelor politice trebuie să fie modelate după metodele folosite de ştiinţele naturale. Acest lucru nu este surprinzător dacă ne gândim la faptul că un autor precum David Easton, pionier al abordării sistemice, propune un model cibernetic bazat pe reacţia stimul-răspuns (feed-back) pentru a înţelege politica (vezi mai jos modelul lui Easton). Atunci când "mişcarea behavioristă" ajunge la deplina dezvoltare ea se adresează unor teme precum studiul bazelor sociologice şi psihologice ale comportamentului individual şi de grup, determinantele votului şi ale altor activităţi politice, funcţionarea grupurilor de interes şi a partidelor politice, descrierea diferitor procese şi comportamente din domeniile legislative, executive şi judiciare.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Accesati Zakusi.net