logare  |  registrare

Administratia publica romaneasca intre anii 1859-1938

Administratia publica romaneasca intre anii 1859-1938zoom
referatul a fost adăugat în catalogul nostru vineri, 28 septembrie 2012
Administratia publica romaneasca intre anii 1859-1938
Autor: Olya
84 KB Încărcări
  • referatul disponibil in limba romina: DA
 primul   precedent   următorul   ultimul 
referate în categoria dată: 172
Descriere

Administratia publica romaneasca intre anii 1859-1938


1. Trăsături generale ale perioadei

     Perioada de aproape un secol scursă între urcarea pe tron a principelui Al. I. Cuza şi prăbuşirea sistemului democratic sub presiunea ocupaţiei sovietice a reprezentat o epocă de modernizare a statului şi a societatii româneşti în ansamblul său, care, din punctul de vedere al rapiditatii cu care s-a desfasurat, poate fi aşezată alături de procesele de integrare a provinciei Dacia în sistemul social, politic şi economic al Imperiului Roman şi a României contemporane în Uniunea Europeană. Schimbările produse au fost adesea radicale, ele fiind regăsite în domeniul organizării instituţiilor centrale şi locale ale statului, în adoptarea unei legislaţii unitare, readucerea economiei în raporturile internaţionale prin introducerea regulilor economiei de schimb, implicarea statului în organizarea şi funcţionarea culturii, în mod general, şi a învatamântului, în mod special.

 

    În plan politic, românii din cele două provincii extracarpatice reuşesc să pună, în două etape distincte, bazele unui stat naţional: momentul reprezentat de unirea personală a Moldovei şi a Tarii Româneşti sub domnia lui Al. I. Cuza a fost urmat după numai şase decenii de împlinirea unitatii teritoriale a tuturor teritoriilor locuite de români. Naşterea statului român modern în anul 1859 a fost marcată şi de trecerea la un sistem politic de democraţic parlamentară, organizat pe baze constituţionale, care aducea cu sine desfiinţarea diferenţelor de rang social, egalitatea în faţa legii, garantarea tuturor drepturilor şi libertatilor cetateneşti. Textele constituţionale adoptate în această perioadă vor consacra prezenţa unui regim politic reprezentat iniţial de o monarhie constituţională electivă (1859), urmat, mai apoi, de o monarhie ereditară (1866). Stabilitatea constituţională a fost dublată de o stabilitate a sistemului politic românesc, care înregistrează în această perioadă epoca sa de maximă afirmare a pluripartitismului. Consecinţele acestor transformări profunde se vor face simţite şi în ceea ce priveşte statutul juridic internaţional al statului, România evoluând rapid de la statutul de provincie privilegiată a Imperiului Otoman la acela de stat independent.

...

2. Administraţia centrală

       Regimul constituţional iniţiat prin textul Convenţiei de la Paris din anul 1859 a creat cadrul legal pentru funcţionarea principiului separaţiei puterilor în stat. Totuşi nici textul acestei prime constituţii, nici celelalte texte care vor urma nu au procedat la o separare riguroasă a acestora, puterea executivă păstrându-şi în permanenta un ascendent semnificativ în raport cu cea legislative şi cea judecătorească. Trebuie remarcat pe de altă parte că cele trei puteri au fost întotdeauna bine reprezentate instituţional, iar raporturile dintre acestea s-au îndreptat constant către direcţia punerii în aplicare a principiilor echilibrului şi al controlului reciproc, pe măsură ce instituţiile reprezentative pentru puterea legislative şi cea judecătorească s-au maturizat, iar societatea în ansamblul său a ajuns să conştientizeze necesitatea funcţionării acestor principii democratice.

...

3. Administraţia locală   

       Introducerea unei organizări administrativ-teritoriale moderne a fost condiţional de rezolvarea chestiunii agrare care frământa de multă vreme societatea şi clasa politică românească. Atât timp cât populaţia rurală, în marea ei majoritate, nu avea în proprietate terenurile pe care se aflau amplasate satele, introducerea unor principii şi instituţii moderne precum autonomia administrative sau înzestrarea cu personalitate juridică a instituţiilor reprezentative ale comunitatilor rurale erau aproape imposibil pus în practică. Din aceste considerente, deşi au existat proiecte de reformare a administraţiei locale, adoptarea unor măsuri legislative nu s-a făcut decât după punerea în discuţie a reformei agrare din 1864.

     Astfel, dând curs unei iniţiative a Comisiei Centrale de la Focşani din anul 1859, Reprezentanţa Naţionals a adoptat prima lege de organizare a administraţiei comunale din istoria României, aceasta fiind promulgate de domnitorul Al. I. Cuza la 31 martie 1864.

...

Păreri:
Părerea Dvs poate fi prima.
Scrie părerea
Se vinde acest portal, doritorii pot contacta la adresa de email sursa.md@gmail.com